Vacanta in Maramures
Daca vrei sa evadezi din Bucuresti si sa vizitezi Romania in acelasi timp, planifica-ti o vacanta in Maramures. Ajunsa acolo, vei vedea o cu totul alta lume. Departe de agitatia metropolelor, Maramuresul iti va oferi linistea deplina.
Chiar daca drumul pana acolo poate fi lung si, pe alocuri, descurajant din cauza gropilor si drumurilor intr-o eterna constructie, odata ajunsa acolo vei descoperi locuri care te vor ajuta sa inveti ce inseamna relaxarea totala. Ai nevoie doar de o masina, haine potrivite anotimpului in care vizitezi aceasta zona si cateva haine mai groase. Indiferent de anotimp, pot exista zile in care temperaturile scad si vei avea nevoie de haine mai groase pentru a te proteja de frig.
Autor: Bianca Pop
La intrarea in Maramures te intampina o poarta de lemn si un panou cu „Bine ati venit!”. Bine ca aproape am ajuns imi spun in gand, dupa un drum de zece ore. De o parte si de alta doar dealuri, casute si un miros puternic de iarba prospat taiata. Citisem undeva ca in procesul de taiere a ierbii se elimina o substanta puternic relaxanta. Nu stiu daca a fost doar mirosul, privelistea sau pur si simplu gandul ca am ajuns, insa nu am mai simtit oboseala orelor de drum. Un verde imens in nuante diferite, de la verde galbui si pana la un verde umbrit, inchis se revarsa peste tot tabloul. Dealuri colorate se inalta si se unesc cu cerul in nuante de albastru. Orizontul portocaliu prezice o noua zi calduroasa.
Drumul urca si coboara, face brusc la dreapta si la stanga. De o parte si de alta a drumului capite de fan, casute colorate, cu flori la ferestre si cativa oameni razleti, imbracati in costum popular. Femeile poarta fuste largi, adica sumne, camese albe si baticuri. Cele mai moderne au inlocuit opincile din picioare cu pantofi sau adisasi si camesele cu bluze comode sau cu tricouri subtiri de vara. Sumnele si baticurile au ramas, insa. Oamenii se misca agale aproape de mijlocul drumului, semn ca nu multe masini ajung sa le tulbure linistea.
Curand ajungem la Sighetul Marmatiei. Fosta resedinta de judet, Sighet e un oras mic, de provincie, situat in nord-vestul tarii, acolo „unde se agata harta in cui”. Sunt multe cladiri vechi si cateva noi. Orasul pare sa imbatraneasca odata cu oamenii. Tinerii pleaca la studii in oresele mari si putini se mai intorc.
Ca orice shoppaholica, intru in toate magazinele. Trebuie sa imi fac price awareness-ul. Imi dau seama ca preturile nu sunt mai mici decat in Bucuresti, desi salariile sunt cu siguranta mai mari in capitala. De altfel, unul dintre magazinele in care intru are preturi chiar mai mari decat in mall-urile bucurestene. Fac rapid un calcul si imi dau seama ca un sighetean cu salariu mediu isi permite exact 4 rochite dintre cele expuse in vitrina. Asta trebui sa fie un magazin nou si care va da faliment in curand. Dar nu toate magazinele au preturi mari. Unele dintre produsele alimentare sunt mai ieftine aici. Asta e avantajul de a avea locul de productie in satul sau orasul vecin.
Pana sa intru in piata, cativa bisnitari ma imbie cu niste pachete de tigari pe care le recomanda ca fiind „foarte ieftine”. Sunt aduse de la ucrainieni. De cand s-a deschis podul care face legatura intre Sighet si Ucraina unii oamenii fac drumuri cel putin o data pe zi, sa se aprovizioneze. Ii refuz politicos din priviri. Nu fumez si nici nu sunt la curent cu preturile tutunului, asa ca ma abtin sa formulez o opinie cu privire la calitatea si pretul tigarilor pe care le vand.
In piata, preturile sunt ca in Bucuresti. Nici mai mici si nici mai mari. Dar mai sunt si multe sortimente de condimente aduse de la unguri, pe care in alte orase nu le gasesti. Sighetenii invata devreme ce inseamna comertul si negocierea. „No, bine. Ti-o dau cu 10 lei ca sa imi iau si eu doua beri.”, incearca un pietar sa isi convinga potentialul client care se lasa convins mai greu. Gata cu piata. Oprirea urmatoare…
[simple_slideshow size=”medium”]





















0 comments