Vacanta in Maramures – Muzeul Memorial Sighet

Canicula a venit cu noi pana la Sighet, asa ca atunci cand ajungem la Muzeul Memorial din Sighet, adica urmatoarea noastra oprire, soarele ne epuizase deja. Iar cand intru in cladirea rece ma las invaluita de racoarea placuta. Racoare… Abia atunci realizez absurdul situatiei. Ma bucuram de racoare in cladirea unui muzeu si fosta inchisoare comunista.

Autor: Bianca Pop

Muzeul, Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, e chiar in buricul orasului, pierdut printre niste case si lipit de altele. Iti vine greu sa iti imaginezi cum au trait oamenii stiind ca inchisoarea le e vecina si cat de greu au rezistat detinutii, stiind ca doar un perete ii desparte de libertate. (foto stanga: vedere prin geamul inchisorii muzeu)

Inchisoarea devenita muzeu, in care multi „dusmani ai poporului”, adica luptatori ai dreptatii, au fost intemnitati, chinuiti, torturati fizic si psihic. Doar muzeul cu tot ceea ce el cuprinde mai sta marturie chinului si nedreptatilor traite. Peretii sunt tapetati cu poze ale unor oameni tineri, copii, batrani, femei, toti detinuti ai acestei inchisori.

Cele mai multe dintre poze trebuie sa fi fost facute in libertate, pentru ca multi dintre cei surprinsi zambesc. Femeile par elegante, zambitoare si poarta ruj pe buze si parul in valuri. Trebuie sa fi fost surprinse momente in care le zambeau apropiatilor si se bucurau de prezenta si poate dragostea celor din jur. Probabil nici nu stiau ca viitorul le va aduce teroare si moarte.

Inchisoarea e dispusa pe 3 paliere. Fiecare dintre etaje gazduieste zeci de celule mici, reci si intunecate, pe care doar becul le mai lumineaza in plina zi. Dar atmosfera de inchisoare nu s-a mai pastrat, aproape ca nu mai poti sa simti istoria si chinul celor intemnitati.

Cativa scolari se inghesuie sa fotografieze celulele reci si comenteaza cu voci fragede si ascutite ceea ce vad. Profesoara care ii indruma incearca sa ii stapaneasca si sa le explice gravitatea care domina cladirea. Dar sunt doar copii. Nu pot sa simta istoria, asa cum nu am simtit-o nici noi la varsta lor… si cum poate ca multi dintre noi nu o simt nici acum, ca adulti.

Trec dintr-o celula in alta si citesc placutele de pe usa si textele din interiorul lor. Toate contribuie la redarea povestilor triste, ale unor oameni care si-au dat libertatea si chiar viata pentru ca noi sa putem trai libertatea si viata de acum.
In curtea inchisorii se afla locul de reculegere al detinutilor, capela. E o incapere mica, din piatra rece, sub forma unei mici cupole cu o cruce decupata in tavanul rotund, prin care intra lumina soarelui. Grupul de scolari ne ajunge din urma si umple incaperea fizic, dar si acustic. O multime de voci tinere se suprapun pana cand aceeasi profesoara le aminteste ca acesta este un lacas sfant, care trebuie respectat. Copiii se conformeaza, aprind cateva lumanari si se retrag incet, in tacere.

Mai ramanem cateva momente, pana cand incaperea se goleste si ne retragem la fel de incet. Mai avem si alte locuri de vazut. Oprirea urmatoare…

[simple_slideshow size=”medium”]

Related Posts

• 

  8 sfaturi pentru a castiga mai mult spatiu intr-o valiza
  8 sfaturi pentru a castiga mai mult spatiu intr-o valiza
• 

  4 modalitati de a pastra vii amintirile din concediu
  4 modalitati de a pastra vii amintirile din concediu
• 

  Ce sa nu uiti inainte de a pleca in concediu
  Ce sa nu uiti inainte de a pleca in concediu
• 

  Planuieste-ti minutios vacanta cu Rezervariromania.ro
  Planuieste-ti minutios vacanta cu Rezervariromania.ro