Scrierea creativa, intre talent si terapie – Interviu cu psiholog Jeanina Cirstoiu
Jeanina Cristoiu: Scrierea creativa “o folosim de fiecare data cand scriem despre noi insine”
Jeanina Cirstoiu, a absolvit in 1992 Facultatea de Biologie, iar in 2008, Facultatea de Psihologie. In 2014 a obtinut masterul in Psihodiagnoza Cognitiva si Consiliere Psihologica, iar lucrurile nu s-au oprit aici. In 2007 Jeanina Cirstoiu a devenit Master Practitioner NLP, iar in 2019 a incheiat procesul de formare ca Trainer NLP. Totodata, Jeanina este trainer acreditat MECI, CNFPA si MMFE si sustine “Atelierul de scriere terapeutica” in cadrul Fundatiei Calea Victoriei care ofera cursuri variate celor interesati.
Foto: Jeanina Carstoiu
Jeanina Cristoiu: “Nu e nevoie de talent literar, ci doar de dorinta de a scoate din noi ceea ce ne preocupa.”
Cand si cum folosim scrierea terapeutica?
Cu sau fara intentie, o folosim de fiecare data cand scriem despre noi insine. O putem folosi ca instrument in cadrul unei psihoterapii sau o putem folosi atunci cand nu dorim sa intram intr-o relatie/experienta psihoterapeutica, desi ceva ne spune ca am avea nevoie. O folosim atunci cand dorim sa ne exprimam si vrem sa fim auziti, dar ne temem ca am putea fi intelesi gresit si preferam sa scriem, pentru ca putem reveni asupra cuvintelor noastre pana cand avem convingerea ca ele exprima exact ceea ce vrem sa spunem.
Cat e talent literar si cat e terapie?
Nu e nevoie de talent literar, ci doar de dorinta de a scoate din noi ceea ce ne preocupa. Talentul se poate slefui atunci cand scriem, e un efect secundar. Dupa o vreme, poate sa apara placerea de a scrie, dorinta de a scrie intr-un mod atragator, dar acesta e si un efect terapeutic, prin trecerea de la monolog la dorinta de dialog.
Daca la inceput scrisul este doar pentru noi, o modalitate de a ne obiectiva trairile, dupa o vreme, cand anxietatea scade, ne putem dori ca altcineva sa citeasca ceea ce scriem. Efectul terapeutic poate sa se manifeste in diferite moduri: prin descarcarea tensiunilor, pentru ca scade anxietatea; scriind iesim din contactul cu senzatia si dam experientei o forma noua, pana la a o transforma intr-o experienta diferita.
Jeanina Cristoiu: “Scriem pentru a avea un control asupra povestii personale”
Care sunt cele mai importante utilizari ale scrierii terapeutice?
Scriem pentru a fixa experiente in memorie si scriem pentru a ne curata memoria de experiente, ca si cum le-am pune intr-o ordine inainte de arhivare. Scriem pentru a ne transforma memoria in povesti, povesti pe care ni le spunem singuri si pe care le spunem altora. Scriem pentru a darui povesti altora, pentru a imbraca intr-o forma mai usor de acceptat sfaturi, sugestii, declaratii. Scriem pentru a avea un control asupra povestii personale. Scriem pentru ca e o actiune la indemana atunci cand alte actiuni sunt dificile.
Necesita supervizare si coordonare din partea unui specialist sau putem sa o practicam si singuri?
La intrebarile cu sau, de obicei raspunsul e da… Da, se poate practica si fara supervizare si coordonare, dar e mai simplu atunci cand avem un insotitor, un martor, un destinatar – la modul ideal un psihoterapeut.
Atunci cand scriem singuri, apar unele efecte: de descarcare a anxietatii, de crestere a increderii, a creativitatii, a senzatiei de control; avem povestea in propriile maini. Dar atunci cand suntem insotiti, indrumati si ascultati, e ca si cum, parcurgandu-ne calatoria eroica intalnim in drum mentori, aliati, indicatoare catre resurse. Ne parcurgem propria poveste, si uneori ne-am spus-o singuri de nenumarate ori cautand explicatii, justificari sau scuze; in momentul in care un teraput ne pune o intrebare, e ca si cum s-ar pune lumina pe un aspect ignorat, pe un drum nou sau pe o resursa inca nefolosita.
Jeanina Cristoiu: scrierea terapeutica este pentru oricine “are rabdarea sa stea cu sine si onestitatea sa scrie despre sine.”
Este scrierea terapeutica potrivita pentru oricine? De ce abilitati avem nevoie pentru a o practica?
Pentru oricine stie sa scrie si are rabdarea sa stea cu sine si onestitatea sa scrie despre sine. Cam de astea ar fi nevoie…
Chiar si simpla notare intr-un jurnal a evenimentelor de peste zi poate sa aiba valoare terapeutica. Cine foloseste jurnalul poate sa compare notite din perioade diferite si sa aiba insight-uri peste timp, cand incarcatura emotionala a evenimentelor inregistrate se schimba…
E necesar ca in centrul scrierii terapeutice sa fie propria persoana sau si altcineva poate deveni personajul central?
In general, din ce am spus pana acum, in centru sta propria persoana. Scrisul e un instrument prin care ne slefuim, ne modelam. Dar putem scrie si pentru alte persoane, dovada fiind cartile de povesti terapeutice.
Sau putem sa scriem despre noi detasandu-ne, imaginand personaje care ne parcurg povestea si ne duc luptele… ca si cum am scrie despre altii. O mare parte din literatura de fictiune ne ofera prin personajele despre care citim variante transfigurate ale autorilor.
Jeanina Cristoiu: “Scrisul este un instrument in procesul terapeutic.”
Care e rolul scrierii terapeutice in procesul de vindecare emotionala?
Scrisul este un instrument in procesul terapeutic. Simplul act de a scrie nu produce prin el insusi vindecarea. Dar ajuta: povestea pe care o scriem permite eliberarea experientei, externalizarea ei, impartirea ei cu un altul care citeste/ asculta. ,,Scrierea continua raportul de rescriere metaforica a propriului scenariu, astfel incat cel care scrie sa fie protagonistul propriului roman existential.”- zice Giuseppe Sampognaro in ,,A scrie indescriptibilul”.
Continerea emotiilor, reconstruirea propriei povesti, construirea de intelesuri ulterioare sunt obiective ale oricarei forme de psihoterapie. A schimba povestea – adica a schimba perceptia si intelesul intamplarilor – echivaleaza cu modificarea realitatii noastre interioare / restructurarea viziunii asupra lumii.
Cat de des ar trebui practicata scrierea terapeutica?
Nu exista o reteta, cei care o vor simti utila o vor transforma in obisnuinta iar ceilalti isi vor gasi formele potrivite sau preferate de exprimare. Pentru inceput poate sa fie doar ca raspuns la cererea terapeutului (iar cei care au amintiri neplacute legate de temele din scoala vor reactiona mai greu la ideea de a scrie) sau ca experienta in cadrul unui grup de dezvoltare personala. Daca va aduce satisfactii, poate deveni o obisnuinta sanatoasa.
Cum ne ajuta aceasta sa dobandim abilitati noi?
Orice experienta repetata ne perfectioneaza abilitatile. Daca dorim ca ceilalti sa citeasca si sa ne inteleaga, daca avem feed-back si tinem cont de el, scrisul se va perfectiona. Vom invata sa ne exprimam dupa dorinta, clar sau metaforic, sa sugeram, sa evidentiem sau sa ascundem. Vom da putere cuvintelor scrise, le vom adauga frumusete iar asta va face propria noastra poveste mai frumoasa.
Related Posts
Idei pentru retete de mancare rapida
Ce mancam azi
-
Stomatologia pentru copii: ce trebuie sa stii despre ingrijirea dentara a celor miciSanatatea orala a copiilor este esentiala pentru dezvoltarea armonioasa...
- martie 23, 2026
0 comments