Iubirea si respectul pentru parinti - Woman2woman.ro


Iubirea si respectul pentru parinti

By on septembrie 19, 2012

mancare de post

Share Button

 Sa ne intoarcem pentru cateva minute in trecut, sa meditam, sa reflectam asupra unui subiect caruia multe persoane, in zilele noastre, nu ii mai acorda importanta cuvenita: parintii. Sunt cei care ne-au dat viata, ne-au iubit din prima clipa apoi, cand am crescut, au incercat sa ne ofere o educatie, sa ne ajute sa ne formam caracterul, sa ne invete sa facem diferenta intre bine si rau. Ajunsi la maturitate insa, multi dintre noi uita toate aceste lucruri, uitand totodata sa isi respecte parintii.  

Autor: Diana Fanea

Mama ta te-a purtat in pantece noua luni de zile, apoi, ti-a dat viata. Din acel moment, parintii tai te-au ajutat sa pasesti pe drumul vietii, pana cand incet, incet, ai reusit sa mergi singur spre maturitate. Odata cu acest nou pas, ai inceput sa ai vise, cerinte, dorinte. Parintii tai, au fost din nou acolo, incercand din rasputeri sa te ajute sa iti indeplinesti visele, sa iti atingi scopurile, sa iti realizezi planurile. Daca incercarile tale nu au fost mereu succese, nu este vina lor. La fel cum, nu ai niciun drept sa iti acuzi parintii  daca ceea ce vezi tu astazi in oglinda nu este pe placul tau.

Orice om greseste in viata, dar astazi esti o persoana suficient matura incat sa poti indrepta greselile parintilor tai, asa cum si ei au platit pentru greselile tale si nu numai. Aminteste-ti ca si ei sunt oameni. Aminteste-ti ca „meseria de parinte” e cea mai dificila din lume. Pune-te o clipa in locul lor. Ai putea tu sa te trezesti dimineata, sa pleci la munca opt ore, sa te intorci, sa gatesti, sa iti ajuti copilul la teme, sa-i asculti povestile, temerile, supararile, sa-i impartasesti bucuriile,  sa-i rezolvi problemele,  sa-i pregatesti lucrurile pentru gradinita/scoala, sa-i pregatesti cina, sa-i spui povesti inainte de culcare si pe langa toate acestea sa mai ai si o viata sociala si o relatie de cuplu? Ei au putut face toate acestea si cel putin pentru asta merita sa fie respectati.

Marturisesc ca sunt socata de lipsa de respect pe care o observ zi de zi, pentru oamenii  pe care ar trebui sa ii iubim, sa ii protejam si sa-i ajutam, exact la fel cum ani de-a randul au facut ei cu noi, copiii lor. Aud adesea adolescenti revoltati, suparati sau furiosi pe parintii lor, din diverse motive care mie personal, imi pun multe semne de intrebare.  Mai jos sunt prezentate doar cateva exemple de furie nejustificata a copiilor, fata de parintii lor.

” Parintii mei sunt egoisti, se gandesc numai la ei, nu imi ofera nimic din ce imi doresc eu.” 

Te-ai gandit vreodata ca poate ti-ar oferi tot ce iti doresti tu, dar nu o fac din diverse motive? Poate ca nu isi doresc sa iti puna lumea la picioare, pentru ca tu, cel care le faci acum reprosuri, sa nu ai mai tarziu de suferit. Sunt mii de cazuri in care, copii rasfatati se trezesc in adolescenta sau mai rau, la maturitate, ca nu au habar pe ce drum sa o ia. De ce oare? Pentru ca parintii le-au fost mereu alaturi, nu i-au lasat sa se ridice singuri atunci cand au cazut. Sau poate ca nu iti ofera tot ceea ce iti doresti pentru ca nu au posibilitati. Obligatia unui parinte este sa te creasca, sa te educe, dar in zilele noastre sunt din nefericire multi parinti care renunta la asta.

Inainte sa iti acuzi parintii, ar trebui sa te gandesti de doua ori. Ar trebui sa le multumesti ca te-au crescut, ca datorita lor esti ceea ce esti astazi, ca nu te-au abandonat nici intr-o maternitate, nici intr-o padure. Nu toti parintii au posibilitati materiale ridicate, nu toti parintii iti pot oferi haine de firma, calatorii luxoase, dar, daca mama ta e langa tine acum, cel mai bun lucru pe care ai putea sa-l faci, este sa-i multumesti pentru iubirea pe care ti-a oferit-o pana acum si pe care o vei primi, probabil, pana la sfarsitul vietii. Intr-un final, iubirea este cea mai importanta. Imi amintesc un proverb pe care il citisem undeva si care mi-a atras atentia in mod special, care spunea cam asa: ” Pe lume, de orice poti face rost, afara de mama si de tata”. Ia aminte, lucrurile materiale se duc, se distrug, se uita, dragostea unui parinte e eterna.

” Parintii mei sunt demodati. „

Nu, nu sunt demodati. Parintii tai vor doar sa te protejeze. Este adevarat ca ei au crescut intr-o alta perioada. Ei au crescut intr-o perioada in care nu existau atatea violuri, atatea crime. Atunci nu mergea nimeni la discoteca si nu se mai intorcea fiindca se trezea cu o sticla sparta in cap. Nicio fata nu iesea la plimbare cu iubitul ca sa fie gasita mai tarziu in vreun sant, violata si omorata. Si cu toate acestea, ei se tem pentru tine. Iti poti imagina tu, cel care iti judeci parintii si ii acuzi pentru grija lor neconditionata, cum vei fi tu cand vei fi parinte? Ia aminte astazi la sfaturile lor, nu-i ignora, nu-i acuza, iti vor doar binele. Si daca sunt prea stricti cu tine, poti doar sa porti o discutie civilizata cu ei, fara jigniri, fara reprosuri.

„Parintii mei nu imi acorda suficienta atentie.” 

Ai fost centrul universului lor de cand erai  doar un embrion si te asigur ca asta vei ramane pentru totdeauna. Daca relatiile cu parintii tai s-au racit, asta se poate datora unor situatii diferite precum faptul ca au si ei o viata, sunt oameni, nu roboti. Sunt zile in care prea multa munca ii oboseste atat de rau, incat nu mai fac fata. Trebuie sa-i intelegi, la fel cum si ei te inteleg pe tine de cele mai multe ori. Alt motiv foarte intemeiat, este faptul ca ai crescut. Oricum ai fi, adolescent sau adult, mama si tata trebuie sa se retraga, nu definitiv, dar totusi sa o faca. Si tu trebuie sa accepti si sa te obisnuiesti cu ideea. Crede-ma, nici lor nu le este usor, dar nu cred ca ti-ar conveni, adolescent fiind, sa iesi cu prietenii si sa te sune „mami” sa te intrebe la ce ora vi acasa. Sau, sa ai deja familia ta si sa te sune „tati” sa iti spuna ca ii este dor sa va plimbati prin parc.

Circuitul vietii este unul firesc, dar in acelasi timp greu, dureros. Gandeste-te doar ca parintii sunt acei oameni cu care ai mai mult decat o legatura de sange. Fiecare bucatica din tine, e bucatica din ei si asta nici timpul, nici maturizarea, nici noua familie nu o va putea schimba. Ei doar iti vor ocupa o parte din viata, dar mereu va fi loc si pentru parintii tai, fiindca nimeni nu are puterea sa distruga o asemenea iubire, ca iubirea dintre parinti si copiii lor.

„Parintii mei se baga in viata mea.” 

Mamele sunt ingrozite cand fetitele lor nu le mai lasa sa le pieptane parul, tatii sunt speriati cand baietii nu mai vor sa joace fotbal cu ei. De ce? Deoarece cu totii crestem, avem prieteni noi, cunostinte si e in legea firii sa ne petrecem timpul si cu alti oameni, sa socializam. Altfel am fi izolati, ceea ce nu este normal din punct de vedere psihologic. Asa speriati, derutati si alarmati fiind, parintii au tentatia de a ne pune intrebari, de a ne chestiona chiar, a „se baga” in viata noastra poate mai mult decat este necesar, lucru care poate fi sufocant uneori. Dar nu-i judeca, nu uita ca toata aceasta insistenta a lor este doar datorita iubirii imense pe care ti-o poarta si datorita faptului ca se tem sa nu te piarda mult prea repede, sa nu-i uiti in favoarea noilor prieteni sau cunostinte. Bucura-te de parinti atata timp cat acestia sunt langa tine, nu-i jigni, nu-i indeparta, nu-i alunga din viata ta, deoarece sunt singurii care neconditionat vor fi alaturi de tine, dorindu-ti doar binele. Si poate ca astazi nu ai nevoie de ei, poate ca noii prieteni cu care iesi in oras sunt mai interesanti, mai amuzanti, mai captivanti. Dar prietenii… ei vin si pleaca, pe cand parintii… Ei raman pentru totdeauna. Batrani, umili, modesti, cu unele conceptii invechite, cu unele sfaturi prea exagerate, dar mereu iubitori, protectori si devotati.

Inchei cu alt citat asupra caruia meditez si eu de fiecare data cand am ocazia : „Copiii vad in parinti trecutul, parintii vad in copiii viitorul”. Reflecteaza si tu. Gandeste-te. Esti viitorul pe care parintii tai merita sa-l aiba? Reusesti prin faptele, gesturile, cuvintele tale sa le multumesti parintilor tai indeajuns pentru tot ce au facut pentru tine? Le oferi suficient respect si suficienta iubire pentru munca lor de o viata, pentru dragostea si devotamentul cu care te-au crescut?

Eu sper din suflet ca da!

Share Button

LASA UN RASPUNS

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *