De la Sărăcie la Extaz – o carte care începe în Bărăgan
Unele cărți încep cu un personaj. Altele, cu un loc. De la Sărăcie la Extaz începe în Bărăgan, acolo unde copilăria avea alte reguli decât cele pe care le cunoaștem astăzi.
Nu transformă trecutul într-un spectacol și nici suferința într-un trofeu. Lasă întâmplările să vorbească singure.
Cartea pornește din Bărăgan, din orașul Lehliu Gară, unde copilăria nu era împărțită între cursuri de pian și vacanțe, ci între școală, muncă și un firesc care, privit de la distanță, pare aproape neverosimil. Nu există dorința de a dramatiza trecutul și nici încercarea de a transforma lipsurile într-un merit. Ele sunt acolo pentru că au existat. S-au scris pentru că sunt reale, cu toată micimea acelui oraș de câteva mii de locuitori.
Avem impresia uneori că oamenii sunt definiți de locul din care pleacă. Realitatea este ceva mai complicată, mai nuanțată chiar – locul din care pleci îți modelează rădăcinile, însă nu decide și direcția în care vei crește. Creșterea este de la tine, prin tot ceea ce ai asimilat când ai ieșit în lume.
Din acest motiv, și multe altele, De la Sărăcie la Extaz nu-i doar despre copilărie, este și despre devenire. Putem spune chiar acel Bildungsroman.
Poveștile se mută, odată cu autoarea, din Bărăgan în București, iar mai târziu în Malta, o insulă mediteraneană care schimbă peisajul, dar nu și întrebările esențiale. Ce iei cu tine când pleci? Ce lași în urmă? Și, mai ales, câte dintre lucrurile pe care le credeai adevăruri despre tine erau, de fapt, doar consecința mediului în care ai crescut? Pentru că tu doar atât ai văzut.
Nu se erijează să dea verdicte și nici să ofere rețete de viață. Spune o poveste, iar restul rămâne la latitudinea cititorului.
În schimb, pune pe masă întâmplări care au construit un om: copilăria, familia, boala, pierderea, primele locuri de muncă, iubirea, dezamăgirile, mutarea într-o altă țară și întâlnirea cu propria persoană.
Titlul poate induce în eroare.
Sărăcia despre care vorbește cartea nu este doar materială. După cum nici extazul nu are legătură cu averea. Între cele două se află un drum lung, făcut din alegeri, muncă, greșeli și multă încăpățânare. Extazul ajunge să însemne libertatea de a trăi fără să mai fii urmărit de propriul trecut.
Scrisă într-un stil sincer, adesea autoironic și lipsit de înfrumusețări inutile, De la Sărăcie la Extaz nu a căutat compasiunea cititorului. Nu transformă suferința într-un spectacol și nici nu încearcă să demonstreze că orice poveste dificilă trebuie să se încheie spectaculos. Viața rareori funcționează astfel.
Cartea nu vorbește de la catedră. Vorbește ca un om care își amintește cu umor, cu sinceritate și cu destul curaj cât să nu ascundă.
Într-o perioadă în care autobiografiile sunt adesea construite în jurul succesului, De la Sărăcie la Extaz propune altceva: o privire sinceră asupra drumului. Asupra locurilor care ne formează, a oamenilor care ne schimbă și a curajului de a privi înapoi fără nostalgie și fără resentimente.
Schimbarea de pe hartă este ușor de urmărit. Mult mai greu de observat este schimbarea din om.
Iar despre aceasta este, în fondul ei, cartea.
Related Posts
Idei pentru retete de mancare rapida
Ce mancam azi
-
De la Sărăcie la Extaz – o carte care începe în BărăganUnele cărți încep cu un personaj. Altele, cu un...
- august 14, 2026
0 comments