Cum ii formez copilului meu o stima de sine ridicata?

Cand vine vorba de stima de sine, copiii sunt ca si oamenii mari din jurul lor. Se descurajeaza in fata primei nereusite sau merg mai departe pana ce ating varful piramidei. Stima de sine este reprezentata de emotiile pe care le simtim fata de propria persoana. Fata de propriul eu. Stima de sine este un element cheie intr-o dezvoltare psihica armonioasa si echilibrata. Cu toti observam copii care vorbesc deschis despre orice, care zambesc, care socializeaza, indiferent de cati oameni noi ar fi in jurul lor. La polul opus se afla copiii introvertiti, singuratici, care nu se implica in activitati de grup, se desconsidera, se autocritica mereu – acestia sunt copii cu stima de sine scazuta.

Autor: Monica Oleanu

Stima de sine este un element stabil al psihicului uman si se modifica rareori pe parcursul intregi  vietii, tocmai pentru ca reprezinta un sentiment stabil. Prin urmare, este important ca fiecare copil sa aiba o stima de sine ridicata inca de la inceputul vietii. O stima de sine scazuta e mai greu de daramat … pentru ca are implementata in ea actiuni si evenimente care s-au soldat cu un esec marcant pentru copil.

Cine formeaza stima de sine? Oamenii din jurul lor, gradinita, evenimentele, familia, dar rolul cel mai important in formarea stimei de sine revine parintilor. Acestia trebuie sa ii ofere copilului „reteta” unei stime de sine ridicate. Reteta nu consta doar in luade, in a urca pe un piedestal pe copil, in al supravalorifica, ci a fi sincer si autentic cu ei si mai ales de a fi disponibil sa petreci timp de calitate cu copilul tau!

O stima de sine ridicata se formeaza daca are la baza prezenta acestor factori:

1. Atentie 

Atentia pe care parintii o ofera copilului lor este perceputa de micut ca fiind iubire. Cand parintii nu sunt disponibili sa-i dea atentie, copilul percepe aceasta situatie drept neglijenta sau chiar abandon. Parintii se pot justifica in fata acestei situatii, dar copilul ajunge sa nu se simta o persoana valoroasa pentru parintii sai din moment ce nu primeste atentie de la oamenii cei mai importanti pentru el. Absenta sentimentului ca este o persoana de valoare pentru parintii tai duce, cel mai adesea, la relatii deficitare cu cei din jur, incapacitatea de a forma prietenii, probleme in a comunica unele lucruri importante.

2. Acceptare

Inca de cand apare pe lume, copilul trece prin experienta de a fi respins sau dorit/asteptat. Daca este intampinat cu caldura, cu iubire, cu afectiune, bebelusul va simti ca este un copil valoros si important pentru parintii lui.

Daca atunci cand se naste copilul trece prin experienta respingerii, absenta unui parinte (sau a ambilor) indisponibilitatea lor emotionala in ceea ce il priveste se va considera o persoana neimportanta. Respingerea este factorul determinant al unei stime de sine scazute si a sentimentelor de culpabilitate (toate traite emotional deoarece un bebelus nu-si poate exprima emotiile, gandurile, temerile).

3. Apreciere

Actiunile copiilor sunt mici, dar extrem de importante pentru ei. De aceea parintii uneori uita sau nu dau importanta reusitei copilului lor. Copilul are nevoie sa fie laudat sincer si la momentul oportun.  Copiii nu stiu sa se autoevalueze, tocmai de aceea au nevoie de aprecierile parintilor, bunicilor, educatoarei. Parintii trebuie sa ii spuna copilului ca se simt mandri de el, ca e important ce a facut, ca e frumos. Sa fie incantati si fericiti pentru reusita lui si mai ales sa-si faca timp sa arate acest lucru intr-un mod sincer si natural. Copiii sunt foarte receptivi atunci cand le vorbim despre comportamentele lor („imi place ca ai umplut fiecare spatiu din desen cu culoarea ceruta, inseamna ca esti un copil atent si rabdator”). Este important sa nu le oferim copiilor laude nejustificate („esti un copil inteligent”).

4. Sustinere

Copiii sunt curiosi. Invata mereu ceva nou, dar invatatul trebuie sustinut de catre parinti, pentru ca ei gresesc si incearca din nou. Incearca din nou… uneori la nesfarsit, iar aceste incercari nesfarsite de a reusi ceva pe unii parinti ii epuizeaza. De aceea, ca un copil sa fie sustinut parinti sau de cei care isi petrec mult timp cu el trebuie sa fie rabdatori si sa se incarce cu multa bunavointa. Asta deoarece, dupa ce copilul a invatat ceva nou, el trebuie sa-si exerseze noile abilitati in orice context. Daca parintii il incurajeaza sa incerce, lupta alaturi de el, copilul va fi tot mai stapan pe el, va capata incredere in el insusi si automat stima de sine creste.

De cealalta parte avem parintii care isi critica copiii la orice greseala. Le arata mereu defectele si nu ii ajuta sa incerce iar si iar in a dobandi o noua abilitate. Asa apar in gradinite copiii care nu au incredere in ei insisi iar colegul de langa ei este modelul lor de putere si ambitie. O alta categorie de parinti care pun la indoiala capacitatile copilului lor (copilul percepe actiunea in sine ca pe o indoiala a parintilor) si fac tot ceea ce copiii pot face singuri. La 5 ani un copil se poate imbraca singur. Poate manca singur. Chiar se poate incalta singur. Exemplele pot continua si poate ca mama face totul doar pentru ca il iubeste, dar copilul intelege ca el nu poate si ca ceva nu e in regula, pentru ca ai lui colegi pot sa se imbrace singuri la gradinita.

5. Cel putin un model

Un parinte care este multumit de el insusi, este fericit, se accepta, se apreciaza, se iubeste pe sine insusi il va invata pe copilul sau aceleasi lucruri. La polul opus observam parintii care nu se apreciaza, sunt nemultumiti de ei insisi, de viata lor, de deciziile luate. Acesti parinti nu ii pot oferi copilului un exemplu de stima de sine  crescuta.

Asa ca, dragi parinti  fiecare copil este o persoana valoroasa si unica, dar are nevoie de sprijinul vostru pentru ca doar voi, ca si parinti ii puteti cladi o stima de sine ridicata de unde se pot naste aspiratii si vise pentru care copilul sa lupte!

Related Posts

• 

  Momente de bucurie pe care le poti impartasi cu copiii tai
  Momente de bucurie pe care le poti impartasi cu copiii tai
• 

  Enurezis
  Enurezis
• 

  Speakerii conferintei Mama si copilul, 23 iunie 2015
  Speakerii conferintei Mama si copilul, 23 iunie 2015
• 

  Efectele migrarii si adaptarea copiilor – o abordare psihologica
  Efectele migrarii si adaptarea copiilor – o abordare psihologica