Cum am slabit 30 de kilograme dupa nastere
De prin clasele primare am inceput sa am o greutate oscilanta. Desi nu am fost niciodata grasa, ma confruntam cu cele cateva kilograme in plus de care nu am reusit sa scap nici in facultate. Pana cand s-a intamplat ceva. O problema veche si-a gasit solutia miraculoasa si am reusit sa slabesc 30 de kilograme fara medicamente, fara ore de sport dedicate sau vreo dieta-minune.
Violeta Ene
In timpul celor noua luni pe care bebe le-a petrecut in burtica, am pus 19 kilograme. Recunosc ca nu mi-am infranat nicio pofta alimentara, desi in mare parte poftele mele cuprindeau lactate si fructe. Mi-era teama ca bebelusul sa nu fie privat de vitamine si de suficienta hrana pentru a ajunge la termen sanatos. Medicul imi recomandase sa merg la gimnastica speciala pentru gravide ca sa imi ajut musculatura si ca sa nu ma ingras. Tot el imi spusese ca ar fi ideal sa nu pun mai mult de 10-12 kilograme. Dar primele luni au trecut, iar cantarul incepuse sa arate deja alte cifre. In noaptea in care am nascut nu erau paturi libere in saloane, asa ca am ramas pana dimineata tot in sala de nasteri. Unul dintre medicii de garda a venit la mine si, aruncand un ochi catre burta mea inca rotofoie, m-a intrebat: “ce faci, esti pregatita?” A fost tare amuzant sa ii vad privirea uimita cand a aflat ca deja nascusem. E adevarat ca abdomenul meu arata ca un balon si s-a retras mai greu decat la alte fete. Putin imi pasa insa de “patratele” si silueta, cand emotiile primelor clipe cu bebelusul ma copleseau si ma umpleau de fericire.
Dar zilele au trecut, abdomenul s-a retras usor-usor, iar vechile mele obiceiuri de confruntare cu cifrele de pe cantar mi-au aratat o realitate cruda: nu reusisem sa slabesc decat un pic peste greutatea copilului dupa nastere, adica vreo 6 kilograme. Insemna oare ca celelalte erau acolo pe vecie?
In perioada de dupa nastere, nu puteam face inca gimnastica, dar eram hotarata ca vreau sa fac cantarul sa imi arate greutatea dorita.Primele luni au trecut frumos alaturi de bebe, iar eu nu dadeam semne ca voi slabi mai mult de un kilogram-doua. Alaptam in continuare, asa ca mancam de trei ori pe zi si beam multe lichide, in special apa si uneori ceai.
Mit sau adevar?
Medicul de familie imi spusese sa nu ma ingrijorez. Fiind destul de inalta, kilogramele in plus nu deranjau “ochiul”, dar eu tot nu ma simteam bine in pielea mea. Poate ati auzit de mitul potrivit caruia va dura noua luni sa slabesti dupa nastere, la fel cat ti-a luat sa pui kilogramele in plus in perioada in care l-ai crescut pe bebe in burtica. Medicul meu credea ca acest mit se bazeaza pe o parte de adevar, iar organismul trebuie sa se familiarizeze cu noul statut de mamica si sa piarda treptat kilogramele in plus.
Sport
Am inceput sa fac exercitii usoare de aerobic si pilates. Le stiam deja de la cursurile de gimnastica pentru gravide pe care le facusem in Bucuresti. Pe cel mic il amuza tare rau sa ma vada cum ma intind pe ritmul muzicii. Pe vremea aia, inca nu statea in fundulet, deci avea vreo patru luni. Zambea in timp ce eu ma zbenguiam, facand in acelasi timp pe translatorul si punandu-i vorbe in gura: “Ce faci, mami? ce e cu topaiala asta? Ai impresia ca o sa dai jos suncile jos daca sari asa?”
Apoi, pauza de alaptat si ieseam afara. Uneori, mergeam in parcuri mai indepartate sau la cumparaturi, iar alergatul cu plasele agatate de carut devenise sport national la care eu eram campioana olimpica. Simplul fapt ca trebuie sa ma incadrez in programul de masa si de somn al copilului ma motiva sa alerg impingand carutul si ocolind hartoape, ridicandu-l si tinand usile de la magazine sau bloc cu un picior. Trebuie sa va marturisesc ca aceste exercitii multi-tasking mi-au modelat cel mai mult coapsele si bicepsii. 🙂
Un alt sport national era ridicatul si leganatul copilului. I-ar fi placut sa stea numai in brate, iar uneori reusea sa castige. Sa nu ma credeti cinica, dar felul in care castiga in greutate il facea mai bun decat orice haltera sau sticla umpluta cu nisip! De altfel, si muschii spatelui mi s-au intarit cu aceasta ocazie, desi progresul a venit insotit de durerile aferente.
Timp de un an, am facut si masaj. Mi-a prins foarte bine pentru spate si musculatura, in general. Ca sa nu mai vorbim de psihicul meu, care jubila dinainte sa se faca ziua pentru sublima relaxare.
Dupa ce am inceput diversificarea, iar alaptatul a devenit secundar, am inceput sa tin o mica dieta „inventata” de mine. Am inceput sa mananc din ce in ce mai putin si nu imi mai puneam separat mancare, ci ma saturam cu ce ramanea de la copil. Supa, piure de legume, ulterior peste cu orez si alte minuni gastronomice “bebelusesti” erau cele care imi umpleau imediat stomacul. Acesta s-a micsorat usor-usor, iar cand copilul avea 8-9 luni, cantarul a inceput sa arate kilograme in minus aproape de la o zi la alta. Dieta “resturilor” era personalizata din cand in cand cu cate o escapada dulce. Imi amintesc ca in acea vreme mai gustam cate-o napolitana, dar asta abia dupa ce cantarul imi aratase pentru prima oara greutatea pe care nu o mai avusesem de prin clasa a saptea (de atunci nu am mai crescut nici in inaltime). In tot acest timp, am continuat sporturile nationale specifice mamicilor, dar si alaptatul, ajungand sa pierd in total peste 30 de kilograme si fiind, bineinteles, cu mult mai slaba decat eram atunci cand am ramas gravida.
One Comment