Printre „like-uri” si alte cele, am cam uitat de ele…
Ce inseamna Facebook-ul in viziunea mea? Sentimente online, idei asezate la vedere, pe wall, mai precis pe… perete. Ne deschidem sufletul si ni-l oferim cadou pe „tava” taramului virtual. Am schimbat jurnalul intim cu profilul personal. Un simplu click este suficient si ce avem de spus devine in doar cateva momente vizibil aproape oricui. Toate acestea se afla la distanta de apasarea butonului tastaturii numit Enter. Cam asa as descrie fenomenul mondial raspandit in cativa ani de la lansare, care a acaparat toate categoriile de varsta, de la adolecenti, la tineri si nu numai.
Am devenit dependenti de aceste retele de socializare. Folosite în cantitati moderate si in scopuri precise, ele se dovedesc a fi de un real ajutor. Din pacate, am ajuns la stadiul în care ne este practic imposibil să renuntam la aceste mici „placeri”, care treptat ajung sa se transforme in vicii de necontrolat. Ca si cum nu ne-ar fi de ajuns faptul că zilnic suntem „bombardati” din toate partile cu informatii mai mult sau mai putin importante, decidem, din propie initiativa sa ne pierdem capul si printre zecile, sutele de randuri publicate de altii. Printre statusuri ale prietenilor, amicilor, cunoscutilor sau ale persoanelor straine, uitam sa traim cu adevarat. Uitam sa ne traim propria viata. Ne hranim cu like-uri si comentarii. Preferam escapadele in lumea virtuala, decat sa infruntam lumea reala, insa refugiul oferit de tastare si de click-uri nu ne ajuta decat pe termen scurt si e iluzoriu.
Relatii, amicitii, dragoste, sentimente, pupici, imbratisari, chiar si ciupituri, toate sunt incluse in lista meniului virtual. Am ajuns sa ne vedem, sa comunicam, sa ne certam, sa ne impacam, sa ne pupam, sa ne imbratisam, sa facem de toate… online; caci acolo totul este mai usor. Ne vrem sociabili, insa abilitatile noastre de socializare si comunicare se manisfesta si se dezvolta cel mai bine in persoana. Preferam intalnirile pe chat in detrimentul intalnirilor in aer liber sau la un ceai, suc ori cafea. Suntem prea ocupati sa mai purtam o conversatie intre patru ochi, insa dam iama sa ne conectam pe Facebook de fiecare data cand avem ocazia. In loc de asta am putea sa profitam de timpul liber din ce in ce mai putin intr-un mod mult mai sanatos, placut ai constructiv.
Nu avem idei preconcepute, dar ii etichetam pe ceilalti dupa aparente. Ne vrem toleranti, dar acceptam pe cineva in lista de prieteni judecandu-l doar dupa poza setata ca imagine de profil. Ne credem frumosi, insa inainte sa publicam pozele cu noi le trecem putin si prin programe de retusare precum Photoshop. Ne dorim populari, iar pentru multi dintre noi acest lucru se masoara in numarul de prieteni pe care ii are in lista. Dar oare cati dintre acesti asa-zisi prieteni ne vor fi alaturi in realitate? Ne consideram superiori si aruncam cu citate copy – paste in stanga si-n dreapta. Daca suntem tristi sau fericiti, dorim sa impartasim acest lucru cu toata lumea prin cateva cuvinte scrise la status. Iar daca ne folosim si de cateva „artificii” si adaugam si nelipsitele emoticons, comentariile nu se lasa prea mult timp asteptate. Ne credem suficient de „tari” incat sa ne dam cu parerea, dar asta doar fiindca suntem protejati de un monitor.
Pe scurt, nu mai suntem noi insine. Ne transformam in alte persoane, sau mai corect zis ne ascundem adevarata fata sub niste masti, pe care le putem modifica dupa bunul plac… oricand si ori de cate ori vrem.
0 comments