“Toate culorile mă fac să mă gândesc la balet” – Marina Gaspar Ioniță, prim-solistă Opera Națională București
“Văd cerul dansând printre nori, toate culorile mă fac să mă gândesc la balet și la costumele colorate pe care le avem.”
Uneori, culorile nu sunt doar nuanțe. Sunt emoții, povești și roluri care prind viață prin mișcare. Pentru Marina Gaspar Ioniță, prim-solistă a Operei Naționale București, fiecare culoare este o amintire sau o vibrație care o duce înapoi pe scenă. „Văd cerul dansând printre nori, toate culorile mă fac să mă gândesc la balet”, spune Marina, iar în spatele acestor cuvinte se află un destin construit cu disciplină, sensibilitate și o iubire profundă pentru dans.
De la prima imagine a lebedelor în alb, văzute când era doar un copil, până la rolurile care astăzi îi poartă numele pe afișele celor mai apreciate spectacole, Marina și-a scris povestea prin curaj, muncă și o eleganță pe care nu o poate exprima în cuvinte, dar pe care o transmite cu fiecare pas pe scenă.
Pe Marina Gaspar Ioniță o gasesti pe facebook – AICI
Interviul de față deschide o fereastră către această lume: una în care emoția, sacrificiul și bucuria se împletesc în fiecare zi.
Dacă ar fi să te prezinti cititorilor printr-un scurt paragraf, ce ai vrea să știe despre tine?
Sunt artistă și balerină profesionistă, dar mi-ar plăcea să se știe că aș vorbi cu publicul uneori de pe scenă, deși nu pot. Asta pentru că balerinii dansează și mimează, adică interpretează pe scenă, nu putem vorbi decât prin mișcare și eu nu mă pot apropia de ei. Este un dialog prin dans și mișcare.
Cum a început pentru tine povestea baletului? A existat un moment care ti-a schimbat complet drumul?
Povestea baletului a început pentru mine când am fost cu mama mea să văd Lacul lebedelor, primul spectacol de balet la opera, și țin minte că mi s-a părut fascinant când am văzut lebedele în costum alb. Atunci i-am zis mamei mele ca aș vrea și eu să fiu așa iar după spectacol mama mea m-a înscris la cursurile de balet ale doamnei Magdalena Rovinescu.
Țin minte ca tatăl meu ar fi vrut să încerc să fac și gimnastică. Am fost la câteva cursuri de gimnastică, dar profesoara a zis că sunt foarte elastică și că partea de sus a corpului este foarte grațioasă și atunci am optat pentru cursuri de balet.
Drumul meu cred ca s-a schimbat la prima oră de balet când am purtat pentru prima oară dres roz și costum de balerina.
Amuzant este ca eu nu aveam echipament, pentru ca nu știam cum se procedează și profesoara mea mi-a dat un costum, dres și acele ace, să îmi prind părul în coc. Cred că din momentul acela eram altă Marina, eram printre alte balerine mai mici, la bară și făceam exerciții pe vârful degetelor.
“Baletul e în fiecare zi o provocare pentru mine. Munca, progresul… nu se termină niciodată.”
Ce te-a motivat, la doar 7 ani, sa ramai în lumea dansului și sa continui pana la nivel profesionist?
Eu nu prea eram informată la vârsta aceea despre balet, ce înseamnă balet. Îmi plăcea să mă mișc eram foarte energică, dar motivația mea de a rămâne a fost mai mult datorită doamnei profesoare Magdalena Rovinescu .
Dansa mi-a sugerat și mie și părinților mei ca am toate datele și calitățile să fac balet și să mă înscriu la liceu sau să aleg să studiez în străinătate.
Desigur ca noi nu am știut cum să procedăm, să mă înscriu la liceu sau să merg în afară. Tatăl meu a considerat să mergem totuși în străinătate, să dau audiție la Viena, unde am și fost acceptată și unde am studiat 3 ani de zile, de la vârsta de doar 10 ani. Apoi, de acolo am continuat. Am plecat la școala din Berlin, de la 13 la 16, și m-am întors în clasa a 11-a în București, adică la 17-18 ani ca să îmi pot da bacalaureatul.
Care a fost cea mai mare provocare din anii de formare?
Baletul e în fiecare zi o provocare pentru mine. Munca, progresul… nu se termină niciodată. Poți îmbunătăți lucruri pe zi ce trece.
Iar în arta baletului progresul și perseverența, forma fizică – care trebuie să fie una foarte bună sunt cele mai importante.
Cand te-ai văzut prima oară pe o scena mare, cum ai simțit diferența față de repetitii?
Repetițiile versus scenă sunt o diferență foarte mare, deoarece la repetiții avem antrenamentul zilnic în care repeți ce ai de dansat pe scenă, un duet pas de deux, variații sau interpretarea rolului respectiv. Toate acestea se lucrează în sala de balet, pentru ca apoi să le faci pe scenă.
Scena este diferită deoarece sunt emoții. Nu mari, dar sunt. Mai sunt machiajul, pregătirea costumului și a părului (depinde de ce rol ai de dansat), intervine adrenalina care îți dă forță mai mare pe scenă decât la repetiții. Eu așa simt că este în cazul meu. De fapt, este o repetiție mai amplă, aș zice, mai completă pe scenă.
“Medaliile câștigate la Berlin, unde am luat locul 2, m-au făcut să cred în mine.”
Ai castigat medalii internaționale în adolescentă. Cum te-au influențat aceste reușite?
Nu pot sa zic ca m-au influențat, deoarece concursurile nu sunt neaparat pentru a ști dacă vreodată vei ajunge la un nivel mare într-o companie de balet. Sunt importante doar pentru ca te duci sa te prezinți unui juriu de balerini profesioniști care te văd cum dansezi, dar nu sunt sigură ca te pot ajuta mai departe.
De obicei, când dai o audiție la o companie de balet nu se uită la medalii, se uită cum dansezi și cine ești tu ca artist. Dar pentru mine personal medaliile câștigate la Berlin, unde am luat locul 2, mi-au redat încrederea, m-au făcut să cred în mine, sa cred că pot avea un viitor în această profesie.
Ce rol interpretat pana acum ti-a rămas cel mai aproape de suflet și de ce?
De curand am debutat în Lacul lebedelor, unde am interpretat personajul Odette-Odile, și acest rol mi-a rămas în suflet deoarece era un vis încă neîmplinit pentru mine. Așa cum a fost primul spectacol care m-a fascinat când eram mică, acum sa il dansez a fost ca un vis împlinit. Dar în general toate rolurile mi-au rămas în suflet. Spre exemplu Julieta este un rol atât de frumos, are o coregrafie atât de frumoasă și mereu mă captivează! Dar și celelalte sunt acolo în sufletul meu.
Cum arata o zi obisnuita din viata ta in perioada de pregatire pentru un spectacol important?
Pentru ziua spectacolului mă antrenez seara la ora 17, deoarece spectacolul începe la 18.30 și consider ca trebuie să fiu încălzită până când începe actul 1, adică prima intrare, prima apariție. Îmi pun la punct tot ce am acumulat la repetiții în cabina mea de soliști, care îmi oferă un spațiu foarte frumos pentru a mă gândi și a mă pregăti să intru in rol și în spectacol.
Desigur că avem multe emoții, poate uneori chiar și dubii sau frică, dar acestea trec pentru mine în momentul în care intru pe scenă și aud muzica.
Ce parte din munca invizibilă a unui balerin crezi ca ar surprinde cel mai mult publicul?
Cred că publicul ar fi surprins să știe că uneori avem dureri și cu toate astea continuăm. Este o muncă invizibilă, o luptă cu tine, dar reușești să treci peste greutăți, peste o întindere sau o durere musculară și să faci ceea ce iubești.
Care este relația ta cu emotia de dinaintea intrării pe scena? Te ajuta sau te incurca?
Ca sa fiu sinceră, uneori sunt foarte emoționată, dar când urc pe scenă cum am mai zis îmi trec emoțiile. M-a ajutat să trec peste limitele mele, poate dacă nu făceam balet, nu aș fi avut sentimentul ăsta niciodată, sunt bucuroasă ca l-am descoperit.
Dacă nu iese perfect, poți îmbunătăți la următorul spectacol, capăt experiența cu fiecare reprezentație, aprofundez mai bine ce am de făcut din punct de vedere tehnic.
Eu analizez foarte mult după spectacol cam toți pașii pe care îi fac pe scenă și uneori sunt mulțumită, alteori mai puțin. Te încurcă emoțiile dacă acestea ar fi distructive, negative și atunci îți poți pierde încrederea în ceea ce poți să faci.
Dar știi să te aduni, așa că emoția negativă o elimin pentru ca îmi cunosc nivelul și nu aș vrea din cauza unui gând negativ să distrug ce am construit în spectacol /rol.
“Baletul înseamnă disciplina. Nu îți permite să ieși noaptea sau să te duci la petreceri.”
Ai un ritual personal înainte de spectacol?
În ziua spectacolului prima oară mănânc ceva consistent, care să îmi dea putere pentru restul zilei și mă hidratez destul de mult. Combin apa cu vitamine. Îmi iau la mine vitaminele să le am și la opera pentru spectacol.
Apoi merg să mă machiez și să îmi prind părul. De obicei coafura este foarte importantă, avem coc sau poate părul desfăcut și atunci trebuie să îl prindem și să facem bucle sau dacă este doar coc normal atunci tot prins și desigur coronița, cerceii, sclipiciul, accesoriile importante care fac diferența.
După aceea mă duc să mă pregătesc pentru antrenamentul de la ora 17 unde mă implic foarte mult să mă încălzesc foarte foarte bine, ca la scenă să dau randamentul maxim. Iar apoi mai merg pe scenă și înaintea spectacolului, încerc anumite elemente cum ar fi piruete, sărituri, privesc amplasamentul în spațiu și unde trebuie să stau exact pe scenă și după începe spectacolul.
Ce înseamnă disciplina pentru tine la nivel fizic, mental si emotional?
Baletul înseamnă pentru mine disciplina. Fizic trebuie sa fi mereu odihnit, baletul nu îți permite sa iesi noaptea sau sa te duci la petreceri, deoarece te poate scoate din stare. Mental trebuie sa fii atent, muncitor. Mintea unui balerin sau a unei balerine funcționează tot timpul și trebuie sa fii concentrat. Emoțional să știi să fii pozitiv și să te întreci pe tine uneori.
“Viața mea se rezumă la balet”
Cum ți-a influențat baletul personalitatea și felul în care privești lumea?
M-a schimbat foarte mult ca om și cand doar merg pe stradă avem mersul acela de balerină, cu picioarele en dehors, adică deschise, nu paralel. Cred ca felul în care privesc este faptul că văd cerul dansând printre nori, toate culorile mă fac să mă gândesc la balet și la costumele colorate pe care le avem. Și când stau pe scaun sau pe jos stau în broscuță sau în spagat, adică ceea ce se numește stretching. Cam toată viața mea se rezumă la balet, dar am învățat să fiu capabilă să fiu și o persoană normală și să nu mă obsedeze prea mult.
Ce rol visezi sa interpretezi în viitor și ce crezi ca ti-ar aduce acest rol, ca artist?
Îmi doresc sa dansez toate rolurile, pentru ca toate îmi plac. Dar următorul pe lista mea ar fi Kitri din Don Quijote. Cred ca ar fi o provocare pentru mine sa am un temperament puternic ca al unei spanioloaice. Fiecare rol vine cu bagajul propriu, fie ca ești prințesă sau lebădă, fie ca esti Julieta care iubește, suferă și moare. Am trăit toate acestea și vreau să vă spun ca sunt o norocoasă.
Dacă ai lua-o de la zero, ce ai schimba în parcursul său?
Cred ca nu as schimba nimic. Faptul că drumul meu așa a fost scris, să fac balet și faptul ca mi-am aflat talentul și drumul meu în viață mă bucura foarte mult.
Care este acea idee sau lecție pe care ai transmite-o lumii dacă ai avea un singur mesaj?
Chiar dacă uneori pare dificil, putem lupta sa fie mai bine și să privim lucrurile cu calm, pentru ca nu totul este întâmplător.
Related Posts
Idei pentru retete de mancare rapida
Ce mancam azi
-
Varsta ideala pentru prima tabara a copilul tauIntroducerea in lumea taberelor reprezinta un pas important pentru...
- ianuarie 15, 2026
0 comments